ASTĂZI ȘI ȘCOLILE SUNT SĂRACE !

 Anii de gimnaziu sau de liceu sunt considerati cei mai frumosi din viața fiecarui om. Eu la fel îmi amintesc cu nostalgie de acei ani veseli, emoționanți ca si în momentele cind mă pierdeam cu firea la întrebarea întortocheată a profului , sau atunci cînd urma să recit poezia la careu în fața tuturor prietenilor, colegilor, învătătorilor iar frica imi îmuia genunchii facîndu-i să tremure încet. Cu certitudine au fost cei mai frumoși și gălăgioși ani din viața mea, și aceasta datorită momentelor irepetabile pe care le-am trăit. Astăzi vizitînd gimnaziul din satul meu natal am rămas profund îndurerată deoarece lipseau țipetele, rîsurile, zgomotul de cîndva. Totul mi s-a părut trist și înnourat. Plimbindu-mă pe coridoarele fostei școli am zărit cîțiva puști care alergau în curte, cîteva fetițe repetau temele în băncile lor, alții luau masa la cantină și vreo cinci fete din clasa absolventă discutau rezemate de o fereastră.De aici rezultă că am numărat mai toți elevii dintr-o școaă aproape pe degete!. După această vizita ma frămintă mai multe întrebări… -unde sunt copiii? -de ce scolile din sate au ramas pustii? -cine sunt vinoveți de aceasta siuație? Poate tinerii care nu doresc sa și întemeieze o familie în sat?, poate autoritațile locale care nu oferă sprijinul necesar tinerilor pentru ai motiva să rămînă? și totusi intrebări multe dar raspunsuri puține… Ludmila Crudu, directoarea gimnaziului Zorile( raionul Orhei) a afirmat că cu 10 ani în urmă o clasă era alcatuită din 30 copii, astăzi cea mai mare clasă e de19 elevi, iar cea mai mica clasa are din 6 copii. In această situație profesorii sunt nevoiți să facă lecții cu două clase odată, pentru a avea cît de cît un număr de elevi, cu care ar putea petrece orele. Din această situație suferă cel mai mult profesorii care sunt nevoiți să abandoneze serviciul , a mai adăugat o profesoara de clasele primare. Cu părere de rău această problemă există nu numai in satul meu natal dar și în multe altele din Republica Moldova.